Calcand pe urmele durerii ma zbat sa supravietuiesc torturii la care ma supun uneori singura, alteori..defapt de cele mai multe ori tortura vine din partea vietii….care viata? A mea sau a celor din jur. Ma doare tot corpul, dar durerea suprema vine de undeva din mine, ma injunghie, ma plesneste peste obrajii sufletului,dar sunt orgolioasa si nu dau friu lacrimilor.
Imi soptesc precum un ordin ca nu voi destainuii nimic din ceea ce stiu…nu stiu….sau sunt pe cale sa aflu.
Ce rezultat poate obtine durerea in fata neputintei? Nici macar la un egal nu sper…desi un egal ar fi calificator pentru Liga Mondiala a zilei de maine.
Tortura continua. Inconstienta se afla asezata milostiv in partea-mi dreapta…in stanga, imi intinde mana la fel de milostiva, MOARTEA. Surprinzator insa, nu imi convine nici una dintre aceste variante si, imaginar o creez pe a treia: MINCIUNA! Imi repet obsesiv ca voi reusi, voi invinge durerea, boala, chiar si neputinta si voi iesii din subsolul unde locuiesc, prizoniera fiind a celor ce adora sa detina controlul si sa isi etaleze cea ce AU, ce NU AU,dar ce POT OBTINE!
Daca voi reusi, NU STIU, dar poate voi afla intr-o zi…pana atunci….TO BE CONTINUED!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu