OTV -O Teapa Veritabila

Mesaj catre DD


Domnule Dan, am crezut cu adevarat ca OTV e Televiziunea Poporului, dar din nefericire m-am convins cu ochii mei ca nu este asa.
M-am intalnit cu Dvs azi dimineata la 5:30 cand ati iesit din studio, eram cu prietena mea venite din Sibiu, diagnosticata cu parapareza spastica. Am stat in fata OTV-ului 20 de ore si din pacate nu ne-a bagat nimeni in seama. Prima data am vazut-o pe D-na Lia care se pregatea sa intre in emisie si ne-a spus, ca atunci cand va iesii vom sta macar 2 minute de vorba...nu a mai stat.
L-am oprit pe D-ul Barbu, care ne-a intrebat ce cautam acolo? sa mergem acasa ca tara asta e moarta, vom murii cu totii in cativa ani. Noi nu am venit sa va cerem bani, casa sau masina,nici macar in direct nu am vrut sa intram. Ne-am dorit doar 10 minute sa putem vorbii cu Dvs, sa vad si eu ca, in sfarsit asculta cineva si persoanele cu Handicap...dar, din nefericire nu a fost asa.
Ne-am simtit ca niste gunoaie, in fata OTV-ului si, in general majoritatea ne-au tratat asa. Incepind cu gardianul care a intrat in tura de dupa-amiaza si terminand cu oameni de la care nu m-as fi asteptat Niciodata.
V-am urmarit de ani de zile si in acesti ani, mi-am facut o parere proprie despre fiecare moderator, era una buna, dar realitatea, din pacate e alta.
Pe la 3 si ceva dimineata cand a iesit din emisie D-na Barata cu D-ul Ion Spinu am stat putin de vb cu ei, iar D-ul Spinu a spus sa va asteptam pe Dvs. V-am asteptat si Dvs ce ati spus: " nu am stiut ca sunteti aici"? ati intrat aseara la 7 in direct, pentru ca, se pare e vorba de un Apel Umanitar". Nici macar nu au mai luat oameni in direct pentru ca au spus ca nu mai au voie, dar repet noi nu am vrut in Direct, noi am venit din Sibiu doar ca sa vb cu Dvs 10 minute atat.
E trist, la Tv spune-ti una si acolo Realitatea e cu totul alta. Au stat oameni batrani si au dormit in frig pe ciment asteptandu-va pe Dvs pina dimineata, unii nu vroiau decat sa va vada.
Noi am fost azi noapte in fata OTV-ului doar 7 oameni, nimeni nu ne-a bagat in seama.
Gardianul din schimbul de dupa-amiaza nu ne-a dat voie nici la toaleta, ne-a scos afara ca pe niste carpe.
Am vorbit cu Dvs in ultimii ani de nenumarate ori in Direct, cu Dvs si cu D-ul Barbu, ambii ati spus de tot atatea ori sa venim acolo ca ne primiti macar sa stam de vorba. Ei bine: D-ul Barbu a urlat la noi si ne-a trimis acasa, iar Dvs ati spus ca nici nu ati stiut ca suntem acolo.
M-am lamurit ce inseamna defapt OTV si Televiziunea Poporului...nimic nu inseamna doar Ratting si atat.
In fiecare zi va voi trimite acest mail de cateva zeci de ori pe seara...poate odata ve-ti avea curajul sa il cititi pe post, desi slabe sanse.
Pacat ca in acea curte a OTV-ului este un adevarat Muzeu de Autoturisme iar noi care venim acolo, doar sa ne spunem of-ul asa cum Dvs tot repetati mereu: " veniti la Televiziunea Poporului , ca e singura care va asculta..." Faptul ca oamenii care poate nu au casa, nu au ce sa manance, sau au venit pina acolo tarandu-se la propriu din probleme de sanatate, va privesc acel Muzeu de Masini este practic "jignirea" care ne demonstreaza diferenta dintre noi, poporul si voi, Trustul OTV.
Pur si simplu...fara cuvinte.

Adio, Madalina Manole

Cine oare nu a auzit de Madalina Manole? Cel putin, noi romanii...cati dintre noi nu am fredonat in adolescenta si nu numai
" Fata Draga"?
Din pacate Madalina a plecat dintre noi... sau dupa cum spune toata lumea: " a ales sa plece."
Sincer, desi poate fi adevarat, mie una imi vine extrem de greu sa cred acest lucru.
E adevarat ca artistii, au pe linga talentul propriu prin care noi ajungem sa ii cunoastem...si acel talent de a masca
adevaratele trairi, si adevaratele drame pe care le traieste.
Toata lumea, sau ma rog, aproape toata lumea a spus in zilele acestea triste ca Madalina era foarte fericita si implinita...
cel putin pe plan familiar, pentru ca primise cadou de la Divinitate o minune de copil pe care si la dorit enorm de ani de zile.
Asa cum spuneam mai sus...imi vine foarte greu sa cred ca ea a ales singura sa puna capat bucuriei de a fi mama si in continuare.
Nu sunt mama, inca, dar ma gandesc ca atunci cind vezi bucata de fiinta care face parte din tine, mai ales in primele luni ale vietii...orice trauma sau depresie ai suferii...zambetul, ginguritul
si mainile intinse care te roaga sa il iei in brate...toate acestea ale propriului copil ar trebui sa te ajute sa treci peste absolut orice.
Nu judec gestul ei, asta daca intradevar a fost sinucidere pentru ca, nimeni nu poate sti ce durere si ce zbucium era in sufletul ei...
ce ura de viata...care sa te impulsioneze sa inghiti 350-400 ml de pesticid.
Insa un vinovat trebuie sa existe...poate nu a reusit sa se vindece dupa despartirea de primul ei sot, poate chiar noi suntem de vina pentru ca ne-am uitat adevaratele talente si valori in arta,
indiferent de ramura ei, i-am vindut pe kitchuri ieftine si de sezon pentru ca...deh...astea sunt timpurile si trebuie sa ne mentinem in pas cu moda.., sau
pur si simplu viata e de vina..nu stiu. Stiu insa ca aceasta veste ma afectat enorm...la fel de mult ca acum 4 ani si 4 luni cand aflam printr-un Breaking NEWS ca Laura Stoica nu mai e. Sau cel mai
"recent" pe data de 7 august 2009 cand un buletin de stiri incepea cu fraza: " Doliu in lumea muzicii Folk, cantearata Tatiana Stepa a incetat din viata.
Sunt clipe pe care nu le poti explica in cuvinte...parca o parte din sufletul tau la aflarea fiecarui astfel de stire se sparge in mii de cioburi, cioburi ce esti constient
ca nu vor mai fi Niciodata un intreg.
Regret ca cei apropiati Madalinei Manole: prieteni, parinti, sot, nu au putut privii in interiorul Madalinei, nu au putut sa isi dea seama la timp ca
ea are nevoie de ajutor, de ei alaturi.
Sper insa din tot sufletul ca Dumnezeu o va ierta si o va primii in Gradina Vietii Eterne si ii va vindeca sufletul sau de durere.
Noi, ramanem aici, tot mai saraci...fara cei care candva ne-au facut tuturor cu siguranta, viata mai frumoasa.


Cata durere poate suporta un suflet?
Cate lacrimi pot curge din priviri,
Cat de in soapta poate fi un plinset?
Ce mai traieste doar in amintiri?

Cat de tare poate inima sa strige?
Ca are nevoie de ajutor,
Si asa cum flacara se stinge
La fel si oamenii
Din jurul nostru mor.

Ei pleaca iar noi ramanem pe pamant
Cu lacrimi de durere
Sa-i plingem la mormant.

Odihneste-te In Pace, Madalina...iar acolo Sus, imbratiseaz-o pe mama, pe Tatiana si pe Laura din partea mea,

DOR DE TATIANA STEPA

O voce si o personalitate care mi-a schimbat viata cu ceva ani in urma. Nu am avut bucuria si onoarea de a o intalnii personal, dar intr-o perioada a vietii mele mi-a fost cea mai buna
prietena. Imi era de ajuns sa o ascult, sa o inteleg si sa o aprob prin fiecare vers care il cinta....iar asta ma facea sa ma simt alaturi de ea, aproape de ea, ca si cum ma insotea mereu.
Probabil pentru unii e greu de crezut, cum, o persoana pe care nu o cunosti te poate ajuta si intinde o mina...atunci cind cei multi pe care ii cunosti si-au pierdut memoria.
A fost singura care, atunci cind credeam ca nu mai am destula forta sa merg mai departe, "ma tinea" de mina si imi spunea ca nu e sfarsitul lumii si ca pot trece peste toate.
Muzica ei a ramas, si ma insoteste in fiecare zi..., fie din play-listul pe care il am in PC, fie din cd-urile din masina, dar de cele mai multe ori melodiile ei imi cinta in suflet iar asta ma face sa ma simt mereu spectator la un CONCERT TATIANA STEPA
ce nu are FINAL, pentru ca ea, parca nu oboseste NICIODATA.


Traim intr-o poveste
Ce parca nu are final,
Si tot ce-i mort...traieste
Povestea-i parca un spital.

Suntem cu totii tristi
Si fiecare isi asteapta soarta
Ne mor pe rind Artisti
Si-odata cu ei ne moare Arta.

Ne mor cei ce ne erau medicament,
Raminem noi in urma sa-i jelim
Ne transformam din Om, in Pacient
Si ne rugam in soapte sa murim.

Si in sfarsit nu o sa mai fim tristi,
O sa fim morti,
Dar, linga ai nostrii ARTISTI!