Un cadou pe 4 roti!

In sfarsit avem ceva al nostru!

Vand lacrimi la licitatie

…Si pentru ca tot nu mai aveam novoie de ele, m-am gandit sa le vand! Deja le aveam de multi prea multi ani si le folosisem indeajuns pentru 10 vieti.
Ma intreb: “oare le voi simti lipsa?” neeee….cu siguranta NU!
Dar oare vor fi cumparatori? Cu siguranta, mai ales ca le dau ieftin! Sau mai bine sa le dau gratis?
Nu , nu , nu! Nu le dau gratis, mai bine le dau la un pret de nimic, si pe banii primiti imi voi cumpara un saculet de zimbete inocente de copil.
Zis si facut:
ANUNT: Vand lacrimi avand o perioada importanta de antichitate, foarte potrivite pentru o colectie! Format cristalin, mai sarate decat orice mare sau ocean existent pe planeta, se potrivesc oricaror forme de ochii!
Licitatia incepe de la 0.01 RON

Ce sunt oare?

Ascund in adancuri comori de valoare,
Te astept cu ochii tristi…
S-aduci prima ploaie
Tu esti epava, dar eu…?
Ce sunt oare?

Ascund in inalturi comori de valoare
Si precum un copil te astept…
S-aduci prima ninsoare
Tu esti fulgul de nea, dar eu…?
Ce sunt oare?

Ascund in aer comori de valoare,
Astept infrigurata…
S-aduci primul soare
Tu esti caldura, dar eu…?
Ce sunt oare?

Ascund in suflet comori de valoare,
In lacrimi te-astept…
S-aduci alinare,
Tu esti speranta, dar eu…?
Ce sunt oare?

Doar eu cu mine

M-am trezit din cauza unor strigate disperate ce veneau din interiorul meu! Sufletul parca simtea sfarsitul! M-am ridicat din pat si m-am apropiat de fereastra..o stea imi tragea timid cu ochiul iar luna imi soptea de la infinita departare ca e langa mine!Singuratatea si linistea imi erau alaturi ca intotdeauna, ele fiind defapt cele mai bune prietene ale mele. Mi-am aprins o tigara si incercam sa comunic cu fiecare fum care cauta drumul spre plamanii mei. "Ce viata!", am spus la un moment dat cu voce tare! Apoi intr-un spirit de gluma am continuat: "Ioana, ai 22 de ani, esti printre putinele persoane care in loc de un weeckend in munti te lupti sa mai faci cativa pasi singura, care atunci cand iasa din casa, in loc sa ii ceara tatei cheile de la masina, iti iei doar cheia de la interfonul propriului suflet (nu de alta dar daca pleci fara ea, nu e nimeni care sa mai poata sa-ti deschida usa)."Ce poate fi mai cool decat sa traiesti intr-o lume in care tu ii vezi pe toti, dar pe tine nimeni? din cand in cand mai trec pe langa tine persoane trecute de prima tinerete, a doua, a treia...si le mai auzi spunand printre oftaturi:"saraca de ea! bla bla bla".Stim cu totii ca cea mai des intrebare rostita pe Terra este: DE CE? Acum daca as insirui o lista de intrebari care sa inceapa sau sa se termine cu aceste doua cuvinte, probabil am primii cu totii un loc fruntas undeva in Guiness Book! Insa din intregul malgam de intrebari va adresez una si voua: DE CE?

Dorinte

Saruta-mi sufletul,

Atinge-mi buzele,

Intoarce timpul,

Revino-n bratele mele!

Oglindeste-te prin ochii mei,

Reda-mi tot ce vrei sa imi iei!

Ia-ma in brate, intinde-ma pe spate

Si spune-mi ca de-acum va fi numai noapte!

Iubeste-ma!

Ca sa traiesc.

Traieste!Pentru ca TE IUBESC!

In vizita!

Există oare tratament
pentru un suflet înjunghiat
ce sângerează abundent
din clipa-n care ai plecat?

Dar medic specialist
licenţiat în lacrimi,
să ştie pe de rost
versete despre patimi?

Noaptea mi-e pansament
iar liniştea dezinfectant,
ai venit în vizită
îmbrăcat elegant.
De vrei să afli cum mă simt
întreaba,dar in soaptă...
Să nu îl deranjezi
pe medicul de gardă

.Acesta e rezultatul
indiferenţei tale:
Cândva un trandafir
,astăzi rămas fără petale.

Cu toate acestea
continui să trăiesc,chiar dacă fericirea...
fără tine...
Nu ştiu s-o definesc!

Oare esti tu acea jumatate?

Oare eşti tu acea jumătate
ce îmbină durerea cu leacuri minune,
şi vindecă lacrimi incă neuscate
de pe obrazul inimii ce bate în mine?

Oare esti tu acel zîmbet apus
ce-mi întinde mîna să ies la liman,
şi distruge în sfîrsit întunericul pus
Intre tine, minunea, şi eu pămîntean?

Oare eşti tu acea lumină eternă
ce-mi arată din nou ce-nseamnă o zi,
şi ştie blestemul dintre soare şi lună
ce de veacuri întregi nu se pot întâlni?

Oare eşti tu?
să-ntrăznesc oare să mă-ncred în tine?
sau să aştept...cum am tot aşteptat
Să apară un altul..să mă mintă la fel?

Lacrima verii-dedicatie pt vara care a trecut!:)

Asfaltul îmi mângâie talpa
cu mîna lui fină de pămînt rece
,nisipu-mi dansează în palmă
şi nici nu observ dacă timpul mai trece!

Mă plimb printre gînduri,
si-mi ţin visul la piept,
m-aşez pe-o lacrimă şi stau...şi aştept!

Tăcerea din jur m-atinge pe umăr,
dorm valurile mării neîntoarse,
amintiri încep să număr,
le separ pe cele urîte de cele frumoase!

Aerul deodată începe să cânte,
anotimpul „atins” clipeşte din ochi,
privesc spre soare...şi observ că plînge,
iar lacrima verii cade peste noi!

De vorba cu noaptea!

Intuneric…frig, semne ca iarna e stabilita din nou in partea noastra a globului pamantesc. Eu? La fel de ganditoare si la fel de reticenta in privinta viitorului.
Promisiuni? Din fiecare colt in care imi indrept privirea, gandul sau vocea.
Fapte? Sunt acelea ca ziua este ziua..inca, si noaptea este noapte…tot inca. Acestea sunt fapte concrete…inca!
Recunosc ca inca pastrez undeva, cuibarit in cufarul din sufletul meu o cheie ruginita care ar trebuii sa deschida o usa spre noi orizonturi. Sunt dintr-o alta lume…eu nu locuiesc aici unde 1.000.000 de oameni au tot ce ar trebuii sa aiba defapt intreaga planeta! Partaj curat-murdar!
De ce au fost alesi ei? Pe ce criterii? In ce context? Trebuie sa ai o stea in frunte sau trebuie sa fi personaj principal de basm ca sa ai parte de faima, conturile bancare si vilele altora?
De ce nu se ia in considerare faptul ca tu vrei doar o “firmitura” din “cozonacul” altora? Cam multe intrebari nu?
O privesc in ochi pe noapte iar noaptea ma priveste cu compasiune si imi mangaie obrazul cu o adiere rece de vint! Ar vrea sa ma consoleze si imi atrage atentia cu cateva stele care parca danseaza sub ochii mei un vals vienez!
Si totusi revin repede la starea de dinainte si cu o noua intrebare pentru noapte: de ce se intimpla asta? …dar nici macar ea ..noaptea nu imi poate raspunde!
Nimeni nu poate raspunde…poate doar divinitatea imi sopteste la urechile sufletului sa mai resist, sa am rabdare si eu rezist . Rezist sperand, sau ma rog mintindu-ma ca maine va fi mai bine, dar totusi…
DACA MAINE NU MAI EXISTA MAINE????