Oare eşti tu acea jumătate
ce îmbină durerea cu leacuri minune,
şi vindecă lacrimi incă neuscate
de pe obrazul inimii ce bate în mine?
Oare esti tu acel zîmbet apus
ce-mi întinde mîna să ies la liman,
şi distruge în sfîrsit întunericul pus
Intre tine, minunea, şi eu pămîntean?
Oare eşti tu acea lumină eternă
ce-mi arată din nou ce-nseamnă o zi,
şi ştie blestemul dintre soare şi lună
ce de veacuri întregi nu se pot întâlni?
Oare eşti tu?
să-ntrăznesc oare să mă-ncred în tine?
sau să aştept...cum am tot aşteptat
Să apară un altul..să mă mintă la fel?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu