Grăbite, lunile fierbinţi au poposit la acelaşi han cu numele Vară, aşezat mirific la jumătatea drumului 2008.
Obişnuită fiind cu clienţii vechi, mă apropii de masa lor. Uitându-mă în calendar întreb:
-Ca de obicei, nu?
Răspunsul nu întărzie să apară din partea d-rei Iunie. Arăta splendid, elegantă,
cu raze prinse-n plete, rochie ce emana căldură şi lumină în întregul han.
- Da! Ca de obicei! Pentru început servim câteva zile de temperaturi potrivite pentru plimbări şi declaraţii adolescentine
prin parc, apoi ne răcorim, fiecare, cu un pahar de ploaie de cea mai bună calitate, şi,înainte să plecăm,
vom face o petrecere cu menu specialitatea hanului: caniculă de cod galben!
- Am notat! spun zâmbind, îndreptându-mă spre bar. Din urmă mă ajunge doamna August, mai în vârstă ce-i drept.
Mereu radioasă, mă întreabă pe un ton serios:
-Ce e cu tine? Anul trecut nu erai în starea asta!
-Nu înţeleg,ce vreţi să spuneţi? Nu am nimic! răspund, scurt, încercând să scurtez discuţia.
-Nu mă minţii! Te cunosc de copil. Mama ta mi-a fost o prietenă dragă şi i-am promis că voi avea grijă de tine.
Ştii că poţi avea încredere în mine şi, dacă pot, te ajut cu drag!
-Din păcate nu puteţi face nimic! Nimeni nu poate, dar oricum, mulţumesc pentru grija dvs!
****
Au trecut zilele în zbor şi iată că venise şi ziua plecări celor 3 doamne minunate de la Hanul verii.
Le-am îmbrăţişat cu admiraţie şi melancolie spunându-le că le aşteptăm şi la anul,
dar că până atunci le vom simti cu siguranţă lipsa. Atingându-mi sufletul, doamna August a spus:
-Noi putem fi lângă tine tot timpul, trebuie doar să dai voie căldurii să pătrundă, aici, în sufletul tău şi să topească sloiurile de gheaţă ce îţi înfrigurează inima!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu