nu-mi amintesc dacă există soare, căldură,
vara mai e oare anotimp?
mai există oare pământ sau natură,
mai existăm noi...?
mai există timp?
în mine, doar tunetele se-ntrec în gălăgie
şi ploaia dirijează întunericul dens,
apa îmi umezeşte ochii,
sufletul se trezeşte şi-mi şopteşte: „mi-e frig!
„de ce nu zâmbeşti iar?
sigur asta m-ar mai încălzi!”
doar eu şi ploaia din mine...
doar lacrimi ce mă-nsoţesc
precum gărzile de corp,
soare nu, căldură nu,
şi nici timp să-ntorc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu