O LUME SOMNAMBULA

…Atmosfera lipsita de viata ma inconjoara si ma strange precum o camasa de forta. Respir falsitate, ipocrizia sta nemiscata in fata mea. Privesc in ochii falei, habar nu are de cat de mult se inseala!
Mi-ar place ca doar eu sa cad intr-un somn adanc, in schimbul trezirii la realitate a planetei! Nimic nu mai e cum ar trebuii sa fie! Defapt ma intreb oare a fost vreodata?
Pe chipurile tinerilor nu mai citesti decat dorina arzatoare de a face bani , indiferent de repercursiuni iar pe chipurile batranilor nu citesti decat disperarea nelinistii si a neputintei!
De ce ne-am resemnat sa fim sclavii timpului? Ne taram pe coate pentru a fi in pas cu tehnologia, cu generatia PRO! Dar cum ramane cu fiecare suflet care este obligat sa suporte fantezii erotice , lacrimi in loc de un zambet si sloiuri de gheata in loc de caldura din partea a ceea ce unii considera “sufletul pereche”.
Mi-e scarba de minciunile unse cu cuvinte clonate din basme .
Ce rost are un “TE IUBESC” daca este mai apoi urmat de un “ TE-AM INSELAT, IARTA-MA!?”
Dar…eu mai sper in ziua cand afectiunea va fi pura iar cuvintele nu vor mai fi aruncate in vint…in ziua cand va conta din nou o imbratisare in clipele de singuratate!
Pina atunci….VOI! DORMITI IN CONTINUARE!

ULTIMA ZI DIN LUNA OCTOMBRIE!

M-am trezit odata cu ea pentru ai tine companie la cafeaua dinaintea plecarii ei la lucru.
Si acum, intrebarea ta, a celui ce citesti: “care ea?”. Cum care ea? MIMI! Hellooooo!
Dar la 05:55 am ramas singura si la un moment dat m-am intrebat: “in cat suntem azi?” , computerul din fata mea mi-a raspuns imediat in schimbul unei miscari scurte de mouse: 31 0ctombrie 2008.


…Si deja e iarna in sufletele acelora care au uitat sa rosteasca cuvinte fierbinti. Dar nu-i condamn…candva, poate gandeam ca ei. Chiar si acum mai port pe umeri rucsacul plin de cuvintele: DE CE?, dar la naiba! Raspunsurile nici pana azi nu le-am aflat. Aaaa…Stai asa! Mint! Liana m-a ajutat sa descopar inceputul de raspuns: “ PENTRU CA…!”
E totusi un progres nu?
Mda…Liana…un “copil” (in timpul liber)…un artist in sine! Si de ce nu o actrita de Hollywood fara scoala de teatru. Asta asa ca sa moara dusmanii!
Desi, la prima vedere n-ai zice ca e decat “a normal girl!, Well…She`s not!”
Cati dintre voi , cititorii acestui amarat de blog va cunoasteti interiorul? Sufletul? Ei bine, sufletul Lianei pot spune ca e o fortareata cu ziduri uriase de …CUVINTE!
( va-ti speriat? Ce credea-ti ca scriu?)
Mai sus am pronuntat, pardon, am scris cuvantul “actrita” si asta pentru talentul ei de a ascunde imagini din visele neimplinite sau dezamagiri concrete. Dincolo de asta…ZAMBESTE! (la faza asta avem o bila alba amandoua).
Ceva insa, ramane neschimbat:
E ULTIMA ZI DIN LUNA OCTOMBRIE!

FERICIRE

Cuvantul "fericire" este rostit in intreg universul de oameni, dar nici un savant sau om de stiinta nu a putut da o definitie adevaratei fericiri!Culorile ei au spectrul curcubeului dupa o ploaie scurta!Legendele inca vi spun ca exista un izvor nesecat al fericirii unde poposesc drumeti osteniti si insetati. Nectarul fericirii se bea din pahare de clestar, revarsandu-si caldura ademenitoare in tot trupul!Sunt un om nascut pentru fericire. Sunt un om nascut pentru fericirea altora! Fericirea mea e si a ta, e si a lui, e a tuturor celor care stiu sa rada catre soare!Mi-e dor de-o fericire coplesitoare care sa-mi deschida flori mari de bujori pe obraji-mi palizi!...

mi-e dor de tine...!

~omagiu adus mamei mele~

IN MEMORIA MAMEI MELE

Doamne ce frig imi era in suflet! Parca toata iarna se cuibarea in sufletul meu de copil care la 6 ani se simtea deja obosit si batran! Era Craciun iar vocea TA imi povestea de Mos Craciun si de Minunea Nasterii Mantuitorului! Te ascultam cu atentie si deja imi sopteam in gand dorinta pe care o vroiam implinita a doua zi dimineata! Nici nu stiu la ce parte a povestii am adormit. Insa ce era mai important se intamplase...se facuse zi! M-am dat jos din pat si am alergat de-abusilea pana la brad! Liniste...liniste si dezamagire! Ma ridicam in picioare incercand sa pasesc dar nu reuseam! Dupa cateva incercari esuate, aud vocea mamei care venea din dreptul usii:"de ce plangi mami?" ma intreaba ea! Am privit o clipa bradul in adevarata lui splendoare de culoare, aroma si lumini, apoi am raspuns:"ai spus ca Mos Craciun indeplineste dorintele copiilor! Eu vreau sa merg singura si nu pot!"Abia ani mai tarziu am realizat ce durere a simtit ea in acel moment! Insa cu lacrimi in ochii mi-a raspuns:"Iti promit ca daca intr-o zi il voi intalnii pe Mos Craciun il voi ruga sa iti indeplineasca dorinta pentru ca meriti!" Cateva luni mai tarziu mama murise! Au trecut 16 ani de atunci iar eu continui ca in fiecare an in Seara de Ajun sa imi pun aceasi dorinta, dar...pana acum nimic! Poate mama inca nu l-a intalnit pe Mos Craciun!

OGLINDA

Ce inseamna privitul in oglinda?Un mod haotic de a ne masca propria identitate?!Ce este defapt oglinda?O verisoara mai indepartata a a timpului?Am invatat sa folosim oglinda ca pe un camarad caresa ne minta frumos in momentele de cumpana.Pe langa camarad, oglinda e si un televizorla care urmarim tot felul de emisiuni interactivein direct, cu dezbateri despre noi.Oglinda: propria noastra revista de scandalunde paparazzi stau ascunsi in fiecare ciob de sticla, cu blitzurilepornite, asteptand o noua reflectare, un nou secret deslusit...Criteriu al dezordinii, cu schimbari continuesi parca mereu aceleasi, oglinda ramane insa cel mai longeviv "album foto", si cel mai de valoare obiect, din cufarul prafuit...unde fiecare pastram legaturadintre TRECUT si PREZENT!

Prin minte-mi alearga

Amintiri din trecut,

Am lacat la suflet

Cheia s-a pierdut!

Ratacesc fara voie

Prin paduri si vai,

In stropii de apa

Se vad ochii tai!

Albastrul din cer imi acopera fruntea,

Norii maraton alearga de zor

Sa prinda un loc mai aproape de soare

A carui raze spre mine cobor!

Mi-e teama de linistea ce ma -nconjoara

Singuratatea pe umar m-atinge,

Ma sufoca caldura ce vine de-afara

Si totusi in mine incepe a ninge!

Ma cheama durerea alaturi de ea

Sa plangem impreuna pina secam,

Amintirea se lupta sa-si aminteasca

Si ma roaga pe mine s-o iau...sa plecam!

LUMEA LA SFARSITUL LUI 2008

… Sunt inconjurata de ganduri si nimeni din jur nu ma observa , totusi zambesc!
Sunt deja obisnuita cu indiferenta, aroganta si nesimtirea unora, care, de cele mai multe ori atinge cote maxime, dar chiar si acelora incerc sa le gasesc o explicatie: “ poate vor sa doboare un nou record in Guiness Book!:)
In ziua de azi daca nu minti, inseli, furi sau omori nu esti primit in gasca numita SOCIETATE, poate doar la PERIFERIE iti poti gasii un loc stramt printer aurolacii care au cu ei tovarasi de nadejde: o punga fara gauri si un strop de perlandez HIGH QUALITY!
Chiar si vocabularul limbii romane sa transformat intr-o alimentara unde fiecare ofera celorlalti…de cele mai multe ori gratis…parti din propriul organism:):)
CONCLUZIE: Dictionarul a devenit o Banca Donatoare de Organe, care in loc sa ofere o sansa la viata , te inneaca IN A VERY BIG SHIT!
Generatia anilor ce au trecut, unde DISCIPLINA si un anume grad de bun simt erau DICTATOARE sa transformat in Generatia EMO…unde iesi in evidenta doar prin numarul de piercing-uri, parul vopsit in curcubeu si tatuaje in loc de imbracaminte!
( Probabil Adam si Eva se rascolesc in mormant de ciuda ca au murit inainte de a experimenta si ei aceste TENDINTE DE FASHION LOOCK DESIGN):):)
~ LA NAIBA-IN PUII MEI IN CE LUME TRAIM!?!~

Imaginar

… Imi raneam ochii cu apusul soarelui dorind pierzania lor, caci multa rautate au vazut. Prea mult sange scurs pe calendarele timpului, imprastiat in vanturi si inghitit de pamant. Pentru ce s-a murit inainte de vreme? Pentru ce s-a inabusit furia celor drepti cand nici cerul nu-i voia inapoi? Pentru ce s-au sacrificat stramosii tuturor? Intrebarile nu au raspuns, caci nimeni nu indrazneste sa scormoneasca sub cicatricea lasata cu limba de foc in carti de istorie. Soarele parca ma intelegea si isi incetinise mersul, facandu-mi pe plac arzandu-mi ochii pana in adancul sufletului, uscand rana purulenta din mine, infectata de atata doctrina, invataminte, educatii, morale si principii.Si noaptea s-a asternut molcom peste pamant precum cenusa vulcanica pe ramasitele carbonizate. Ale cui? Ale mele probabil… Am ars alaturi de sfinti defaimati si eretici, tortura mea imaginara ce din chin a devenit placere odioasa. Cine poate vedea suferinta printr-o privire goala, sau prin cuvinte aruncate nepasator? Putini. Cine poate condamna actiunea unei inimi ce sangereaza? Toti pot, toti o fac. Mai mult sau mai putin direct.Dupa intuneric, veni randul frigului sa-si faca simtita prezenta. Muscand din carne, trezind firea, ridicand priviri rugatoare catre cer. Dar acolo vedem doar stelele, si in ele oglindindu-se cat de mici suntem. Si stelele isi plang noaptea asupra noastra, de mila sufletului nostru mai intunecat si rece decat universul.Si am tot privit catre apus, inmarmurita si muta, stana de carne si sange, suflet si minte, si am tot privit ceea ce lasase soarele in ochii mei. Dar dimineata crunta a adus lumina rece si soarele mi-a rasarit in spate soptindu-mi ca viata e mai mult decat o privire in cer, si mai mult decat o noapte in frig.

Ai fost candva
Asa credeam,
Ca esti tu apa vie
Si ca, atunci in vremea aceea
Te daruiai cu totul mie!

A fost o vreme
Cand eraiViata... si cartea mea de capatai
Dar, pe parcurs ce te citeam
Simteam ca nu o sa ramai!
O fila azi, o fila maine
Apoi n-am vrut sa mai citesc.

Candva un zambet plin de taine
,Dar azi incertul e firesc.
Ai luat tot
Insa ai vrut ceva in plus,
Umil e sa privesti de jos,
Tu falnic insa erai sus.
Acum insa...Dupa atat-amar de timp
Recunosc eroic ca am uitat sa simt!
Mai simt doar nevoia
Decenta sa iti spun:
Am citit tot!ADIO!RAMAS BUN!

Salcamul vietii...

V-ati intrebat oare ce mai scrie azi in Cartea Cartilor? Oare ce mai aduce nou Inspiratia Divina astazi, acum! De ce oare am uitat ce inseamna SIMPLITATEA? Am uitat sa zambim, sa ne bucuram de un cer senin, sau de un curcubeu, de tabloul scump al naturii in care pictorul ne-a incadrat pe fiecare dintre noi!Ne-am facut din viata un cavou in care se pare ca multi am "adormit" inainte de vreme. Ne-am transformat in zombii care se pierd zilnic in trafic pentru a ajunge la timp la servici. In cutiile postale nu au mai stat demult scrisori sau carti postale, insa stau lejer facturile "fierbinti" ale lunii curente! Ce trist e ca a ajuns caldura fiecarui element al caloriferelor din case mai importanta decat caldura infinita din sufletele noastre! Am ajuns sa ne mintim, sa fugim dincolo de mari, tari doar cu gandul ca "vom traii mai bine!"Am uitat zilele din calendar din cauza ca suntem ocupati sa ne infundam zilnic in monotonie si atat..iar in putinul timp liber ne uitam la Reality Show-uri pentru a vedea cu ce se lauda altii, sau facem Ratting unor posturi de televiziune pentru ca adormim incercand sa aflam daca au aparut unii disparuti(care au ajuns vedete)! Nimeni nu mai cumpara flori, dar in schimb cumpara lemne pentru iarna viitoare!Ne amintim ca pana si Marin Preda l-a facut pe Moromete sa renunte la Salcam tot pentru biruri(ce coincidenta).Doamne,ce frumos era in copilarie,cand inocenta si setea de cunoastere erau singurele noastre preocupari,nu...?

MA MUT DIN LUMEA ASTA!

După o noapte în care nu am putut dormi, datorită vecinului ce-mi făcea, cu toţi waţii din dotare, dedicaţii „fără număr”, m-am hotărât: „Mă mut frate! Aşa nu se mai poate! Mă mut din lumea asta!Şi ce? Nu am destule motive s-o fac? Ohoo! Încă multe... am motive gârlă!Până să nu mă răzgândesc, iau telefonul şi sun! (ok, sun, sun, dar unde?) Aaa, gata, ştiu! La o agenţie de turism! Zis şi „format”!La capătul firului, un robot obosit:-„dacă vreţi să staţi la coadă până vă „bagă” cineva în seamă, apăsaţi tasta 1”,-„ dacă după 3 ore de stat cu receptorul în mână, nu v-aţi plictisit, vă rugăm să reveniţi”!Închid într-un final si deschid şifonierul, dar în el... doar umeraşe ce dormeau resemnate că nu vor avea niciodată ocazia să ţină pe braţe vreun articol Cătălin Botezatu, Irina Schrotter sau Armani (no way)!De la dulap, plec spre bucătărie... deschid frigiderul.... „stai aşa”!-„Nu mai am frigider... sau oare am avut?”În fine! Acum sunt mai hotărâtă ca oricând să mă mut!Plec la cea mai apropiată staţie de autobuz şi aştept...Aştept să mă urc în primul autobuz pe care va scrie: „spre altă lume”!

Închiriez locuinţă într-o altă lume,
Nu vreau finisări, cablu sau internet.
Plătesc şi avans... oricât.
Pentru un trai decent!