…Atmosfera lipsita de viata ma inconjoara si ma strange precum o camasa de forta. Respir falsitate, ipocrizia sta nemiscata in fata mea. Privesc in ochii falei, habar nu are de cat de mult se inseala!
Mi-ar place ca doar eu sa cad intr-un somn adanc, in schimbul trezirii la realitate a planetei! Nimic nu mai e cum ar trebuii sa fie! Defapt ma intreb oare a fost vreodata?
Pe chipurile tinerilor nu mai citesti decat dorina arzatoare de a face bani , indiferent de repercursiuni iar pe chipurile batranilor nu citesti decat disperarea nelinistii si a neputintei!
De ce ne-am resemnat sa fim sclavii timpului? Ne taram pe coate pentru a fi in pas cu tehnologia, cu generatia PRO! Dar cum ramane cu fiecare suflet care este obligat sa suporte fantezii erotice , lacrimi in loc de un zambet si sloiuri de gheata in loc de caldura din partea a ceea ce unii considera “sufletul pereche”.
Mi-e scarba de minciunile unse cu cuvinte clonate din basme .
Ce rost are un “TE IUBESC” daca este mai apoi urmat de un “ TE-AM INSELAT, IARTA-MA!?”
Dar…eu mai sper in ziua cand afectiunea va fi pura iar cuvintele nu vor mai fi aruncate in vint…in ziua cand va conta din nou o imbratisare in clipele de singuratate!
Pina atunci….VOI! DORMITI IN CONTINUARE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu