Doamne ce frig imi era in suflet! Parca toata iarna se cuibarea in sufletul meu de copil care la 6 ani se simtea deja obosit si batran! Era Craciun iar vocea TA imi povestea de Mos Craciun si de Minunea Nasterii Mantuitorului! Te ascultam cu atentie si deja imi sopteam in gand dorinta pe care o vroiam implinita a doua zi dimineata! Nici nu stiu la ce parte a povestii am adormit. Insa ce era mai important se intamplase...se facuse zi! M-am dat jos din pat si am alergat de-abusilea pana la brad! Liniste...liniste si dezamagire! Ma ridicam in picioare incercand sa pasesc dar nu reuseam! Dupa cateva incercari esuate, aud vocea mamei care venea din dreptul usii:"de ce plangi mami?" ma intreaba ea! Am privit o clipa bradul in adevarata lui splendoare de culoare, aroma si lumini, apoi am raspuns:"ai spus ca Mos Craciun indeplineste dorintele copiilor! Eu vreau sa merg singura si nu pot!"Abia ani mai tarziu am realizat ce durere a simtit ea in acel moment! Insa cu lacrimi in ochii mi-a raspuns:"Iti promit ca daca intr-o zi il voi intalnii pe Mos Craciun il voi ruga sa iti indeplineasca dorinta pentru ca meriti!" Cateva luni mai tarziu mama murise! Au trecut 16 ani de atunci iar eu continui ca in fiecare an in Seara de Ajun sa imi pun aceasi dorinta, dar...pana acum nimic! Poate mama inca nu l-a intalnit pe Mos Craciun!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu