Semnale de alarma!

1.Madalina Motruna

2.Ralph

1.Diana Malos

De vreo 3 zile urmaresc o emisiune la tv care investigheaza moartea unei copile de 18 ani din Suceava care a fost gasita spanzurata intr-o padure…Frate oare cand se va trezii lumea asta? Mor o multime de tineri din motive care par minore, ba din dragoste, ba din vina parintilor.
Nu am cunoscut-o deloc pe Diana, am vazut-o doar la tv , ea fiind prezentatoare la OTV, dar recunosc ca imi era simpatico sin u imi vine sa cred ca a patit ce a patit.
Este trist. Mi-a adus aminte acest caz si de cazul Ralph (Bogdan Costache), si de Madalina Motruna…tineri care au murit din…” greseala” daca pot spune asa…din “greseala lor” sau a altora!
Ce doare mai tare e ca, in ciuda acestor intamplari tragice….tinerii tot nu reactioneaza, nu invata nimic si merg pe ipoteza “ mie nu mi se poate intampla”…
Nu pe naiba! Ni se poate intampla tuturor daca nu incercam sa prevenim astfel de incidente…ar trebui sa ne alegem cu mai multa atentie iubitul, anturajul sau locul de munca. Dorinta arzatoare a tineretului de a face bani cu orice mijloace, poate avea repercursiuni extraordinar de grave.
Ce poti sa simti cand vezi o copila frumoasa ca o papusa atarnand de creanga unui copac cu ochii deschisi care privesc fara viata in pamant? Ce poti simti cand un tanar de 18 ani cade de la etajul 9 al balconului profesoarei lui de Romana…care era defapt iubita acestuia, insa pt profa` el a fost o jucarie si…nimic mai mult? Sau atunci cand o fata de Inspector de Politie dispare de acasa dar reapare dupa un an moarta si pastrata cateva luni dintr-un frigider in altu. Eu una recunosc ca, fiecare dintre aceste cazuri ma marcat vizibil atat la vremea respective, cat si mai tarziu, dar am si invatat sa ma bucur de fiecare dimineata in care mai primesc cadou de la divinitate un rasarit de soare…
Tineretule….trezeste-te!

Povestea Sfintei Filofteia- un nume pe care il port si eu-

Sfanta Filofteia

In calendarul sfinteniei crestine, la 7 decembrie este pomenita Sfanta Mucenita Filofteia, ale carei moaste se gasesc la Curtea de Arges. Dupa anumite stiri privitoare la viata ei, aflam ca s-a nascut pe la inceputul veacului al XIII-lea in orasul Tarnovo, care pe atunci era capitala "imperiului romano-bulgar", intemeiat si condus o vreme de fratii Petru si Asan, romani de neam. I s-a dat din botez numele "Filofteia", care in greceste inseamna "iubitoarea de Dumnezeu", lucru pe care il va dovedi cu fapta in cursul scurtei sale vieti pamantesti. Se spune ca si mama viitoarei sfinte era romanca de neam, din sudul Dunarii si o femeie foarte evlavioasa. De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu si de aproa­pele, faptele de milostenie, rugaciunile si postul si alte virtuti care trebuie sa impodobeasca sufletul unui adevarat crestin. Fiind copila inca, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mama, ramanand astfel orfana. Cu incredere in Dumnezeu, a ramas in casa parinteasca, respectand toate cele ce invatase de la mama ei, traind mai mult pentru Hristos si pentru cei aflati in suferinta.

Dar dupa o vreme tatal ei s-a recasatorit, luandu-si o femeie cu o viata cu totul diferita de cea a primei sale sotii. Era firesc atunci ca aceasta femeie sa n-o iubeasca pe Filofteia, obisnuita cu rugaciunea, cu postul si cu mila fata de aproapele. Drept aceea, s-a pornit cu multa ura impotriva acesteia, mai ales cand se ducea la biserica sau cand se ruga si facea fapte de milostenie. In acelasi timp, cauta sa intarate si pe tatal blandei copile impotriva ei. Dar toate vorbele de ocara, bataile si muncile la care o punea tatal si mai ales mama ei vitrega, n-au putut s-o abata de la virtutile care ii impodobeau sufle­tul, mai ales de la faptele milosteniei. in inima ei se intiparisera cuvintele Mantuitorului: "Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui" (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe care le va spune El la dreapta judecata: "Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu si mosteniti im­paratia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa manamc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine " (Matei 25, 34-36). Intre altele, de multe ori cand ducea mancare tatalui ei la camp, o parte din ea o dadea unor oameni saraci. Intr-una din zile, pe cand avea 12 ani, acesta a urmarit-o ca sa vada ce face cu mancarea pe care trebuia sa i-o aduca la camp. Incredintandu-se ca o dadea celor lipsiti, s-a infuriat atat de tare, incat a scos securea pe care o purta la brau si a aruncat-o asupra fetei. A ranit-o grav la un picior, incat dupa putina vreme si-a dat sufletul in mana Ziditorului a toata faptura.

Nevrednicul tata, inspaimantat de uciderea propriei sale copile, a incercat sa-i ridice trupul spre a-l inmormanta. Dar Dumnezeu a ingreuiat in asa fel cinstitul ei trup, incat nici tatal ucigas, nici alti oameni n-au putut sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la arhiepiscopul cetatii Tarnovo, istorisindu-i toate cele intamplate. Acesta, im­preuna cu mai marii cetatii, cu preoti, calugari si multime de credin­ciosi, s-au indreptat spre locul in care se afla trupul neinsufletit al tinerei Filofteia. Toti s-au incredintat ca erau in fata unei minuni dumnezeiesti. Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit slujba prohodiriiei, dupa care au incercat sa-i ridice cinstitul trup, spre a-l duce in catedrala arhiepiscopala din Tarnovo. Nici de data aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat. Au inteles ca Filofteia putea fi socotita acum ca o adevarata mucenita a lui Hristos si ca ea insasi nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo. Sinaxarul ei arata ca sfintii slujitori au inceput sa spuna numele unor orase, biserici si manastiri din dreapta si din stanga Dunarii, spre a vedea daca nu se usureaza trupul sfintei, la rostirea vreunuia din ele. Cand s-a rostit numele orasului Curtea de Arges, deodata trupul s-a usurat si a putut sa fie ridicat. A fost instiintat de indata domnitorul roman de la Arges de dorinta sfintei Filofteia, ca cinstitul ei trup sa fie adus in tara sa. A fost intampinat la Dunare de domnitor, ierarhi, preoti, calugari si credin­ciosi, cu rugaciuni, cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie. Sicriul cu trupul ei a fost dus apoi la Curtea de Arges.

Adevarul este ca moastele ei au ramas la Tarnovo si au fost aduse in Tara Romaneasca numai dupa anul 1393, cand taratul bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de turci. Se pare ca de aici au fost duse pentru scurt timp la Vidin, probabil pana in 1396. Pentru a nu fi profanate, au fost oferite domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418), care ie-a asezat in biserica Sfantul Nicolae (domneasca) din Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana, ctitoria domnitorilor Basarab I intemeietorul si Nicolae Alexandru, fiul sau.

Moastele Sfintei au ramas acolo pana in 1893, cand - datorita starii de degradare in care a ajuns biserica - au fost mutate in bisericile Sfantul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii Domnului-Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, cand o buna parte din tara era ocupata de trupe straine - au fost duse in paraclisul manastirii Antim din Bucuresti. Dupa incheierea razboiului au fost readuse la Curtea de Arges, dar de data aceasta in mareata biserica ctitorita de Neagoe Voda Basarab. Din 1949 au fost mutate in paraclisul din incinta acestei biserici, unde se gasesc si azi.

In felul acesta, Sfanta Filofteia a devenit o adevarata ocroti­toare a Tarii Romanesti. Moastele ei sunt venerate atat de credin­ciosii din partea locului cat si de alti crestini, din alte zone ale tarii, care isi indreapta pasii spre prima capitala a Tarii Romanesti. In mai multe randuri s-au facut procesiuni in tara cu sfintele ei moaste, mai ales in vreme de seceta. De la aducerea moastelor sale in tara si pana azi, in numeroase biserici s-au zugravit fie chipul ei, fie scene din viata ei (ca in bisericile Dobroteasa si Sfantul Gheorghe din Bucuresti, Sfanta Filofteia si Sfanta Vineri din Ploiesti, Adormirea Maicii Domnului din Mizil si altele). Icoane cu chipul sau impodo­besc casele credinciosilor. Unii parinti dau numele Filofteia fiicelor lor la botez, iar unele credincioase care iau ingerescul chip al calugariei, de asemenea poarta acest nume. Pomenirea ei cu lauda se face in fiecare an in ziua de 7 decembrie. A fost aleasa aceasta zi ca data de praznuire, indata dupa ziua Sfantului Nicolae, intrucat moastele ei au stat secole in sir in biserica domneasca din Curtea de Arges, care are hramul Sfantului Nicolae, deci la 6 decembrie. "Viata" Sfintei Filofteia este trecuta in Mineiul pe decembrie si in Vietile de sfinti pe aceasta luna, tiparite la noi in tara, iar insemnarile de calatorie ale unor straini care au trecut prin Curtea de Arges mentioneza prezenta moastelor ei in acest oras, precum si cinstirea de care se bucurau din partea credinciosilor romani.

~in asteptarea lui MOS NICOLAE~

In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.
De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.
Cine e Mos Nicolae?
Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de ”Mos Neculai” si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim.
Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile.
Din veacul al XIX-lea, mina dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae.
Le Père Fouettard In Franta, Sfintul Nicolae este insotit de un personaj pe care oamenii din Metz il dispretuiesc. Pina in 1552, Mos Nicolae venea singur pe 6 decembrie si aducea jocuri si dulciuri copiilor cuminti, dar si celor mai putin cuminti. In anul acela, Imparatul Carol al V-lea a asediat orasul Metz. Messienii au fost nevoiti sa ceara ajutor regelui Frantei pentru a face fata asediului care a tinut, cu toate acestea, pina in ianuarie 1553. Breasla tabacarilor a inventat chiar in timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i imbarbata pe locuitorii din Metz. Personajul il reprezenta pe Carol al V-lea si purta cu el un bici cu care incerca sa pedepseasca tinerii si tinerele, alergindu-i pe strazi. Anul urmator, pentru a se bucura de libertate, breasla a reinnoit ideea acestui personaj urit, dezagreabil. Trecerea lui prin oras coincide oarecum cu aceea a Sfintului Nicolae.
Anii au trecut si, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfintul Nicolae sa aduca dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea sa apara pedepsind copiii neascultatori cu nuielusa usturatoare. Oameni pasnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea si l-au botezat Père Fouettard (mosul care vine cu biciul) pe cel care-l insotea pe Mos Nicolae, patronul copiilor.
Imaginea acestui personaj s-a raspindit putin cite putin spre Nord si astfel Père Fouettard a fost acceptat in Germania, Olanda, Belgia, rezolvind uneori problemele educative ale unor parinti, prin aparitia sa, care speria copiii neascultatori. Ideea nuielusei care pedepseste a ajuns pina pe meleagurile noastre.
Ce aduce Mos Nicolae
La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun.
La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facindu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savirsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimintatoare. In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mincata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri.
Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sint aduse de ingeri. In Siria, cadourile vin cu o camila tinara in data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Bethleem cind acestia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergind din casa in casa pentru a-l gasi pe Copilul Hristos.
Alte ipostaze ale Sf. Nicolae
O alta ipostaza a Sf. Nicolae este cea de iscoada la diavol. Se spune ca Dumnezeu a facut un contract cu Necuratul ca cei vii sa fie ai lui Dumnezeu, iar cei morti, ai lui Necuratu’. Vazind insa Dumnezeu ca e rau, a trimis pe Sf. Nicolae sa intrebe cine poate sa ia contractul acela de la Necuratul. Si a stat Sf. Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, pina a reusit sa puna unui drac intrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a raspuns: ”Numai acel ce se va naste din Duh Sfint va putea sa-l ia”. Dumnezeu a trimis duhul sau de s-a nascut Hristos. Cind a implinit Hristos treizeci de ani, a mers si a luat contractul si de atunci au ramas oamenii sa fie judecati dupa pacatele lor. Iarna incepe in noaptea de Sf. Nicolae Expresia populara ”S-a dat Sf. Nicolae jos din cui” are radacini in credinta ca sfintul ii ajuta pe hoti in ispravile lor si exprima faptul ca parintii ameninta copiii obraznici, aratind nuiaua doar cu degetul.
Tot in popor se spune ca iarna incepe la Sf. Nicolae. Mos Nicolae este batrin si are barba alba, iar in aceasta zi Mosul isi scutura barba, deci trebuie sa ninga. In aceasta zi, se spune: ”A intinerit Sf. Nicolae”. De regula, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie, si se spune ca daca Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adica va intoarce iarna. In ziua de Sf. Nicolae incepe ziua sa se mareasca: ”La Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cit se intoarce puiu-n gaoace”, zice poporul. De ziua lui se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.
Sursa: Redactor Desprecopii: Cristina Dinu, Desprecopii.com (c) 2008toate drepturile rezervate (c) http://www.desprecopii.com/

Minciuni de oferit!

De cateva zile ma distrez copios urmarind batalia dintre partide pentru scaunul de prim-ministru. E adevarat ca, noi, romanii, avem nevoie sa credem in ideea ca intr-o zi ne va fi mai bine si tara noastra va redeveni ce a fost candva!
Ce este insa cel mai dureros este sentimentul neputintei in fata minciunilor. Cati dintre cei din Cotroceni cunosc grijile cu care romanul se infrunta? Cati stiu cat de deznadajduit te simti cand mai ai cateva minute pana trebuie sa platesti restantele la ratele bancare si defapt tu nu ai nici un ban?
Insa pe cine intereseaza? Raspund eu: PE NIMENI! Ei se intrec doar in a ne oferi minciuni impachetate frumos si legate cu funda transparenta a cinismului.
Poate intr-o zi se va intampal minunea de a nu mai trai cu frica ca avem sanse sa ramanem fara locul de munca, fara medicamente sau fara mancare, dar pana atunci…ce facem?

Si uite cum a venit…decembrie!

Cat de repede trec zilele si totusi nimeni nu observa! Sunt oameni prea ocupati sa isi mareasca conturile bancare sau mai nou, datorita crizei financiare, sunt ocupati sa si le mentina macar la un nivel acceptabil.
Cui ii pasa ca e din nou…decembrie? Probabil doar firmelor care i-au ajutat pe oameni sa transforme doctrine crestine in “profitable bussines”, vorba aia: nu tiparim bani, dar pentru bani tiparim orice!
Decembrie…atunci cand natura se imbraca in blana fulgilor de nea aruncata pe pamant de catre nori. Si peste tot in jur e albul magic ce transforma fiecare suflet intr-un om de zapada.
Nu mai crede nimeni in minuni si ochii tristi ce ma inconjoara sunt prea umezi de lacrimi pentru a putea privii spre cer sau pentru a mai simti mana ce mangaie fiecare obraz al sufletelor.


Se simte in aer aroma de dor
Ofera-mi aripi de inger ca sa pot sa zbor,
Sa ajung in inima cerului senin
Sa-mi cumpar de acolo, la promotie alt destin.
Deschide-mi o usa ce duce spre vise,
Asteapta-ma dincolo de ea cu bratele deschise!
Ce bine ca-i iarna si pot sa ascund in ger,
Ecoul ce-mi da dreptul sa ofer nu sa cer!

Un cadou pe 4 roti!

In sfarsit avem ceva al nostru!

Vand lacrimi la licitatie

…Si pentru ca tot nu mai aveam novoie de ele, m-am gandit sa le vand! Deja le aveam de multi prea multi ani si le folosisem indeajuns pentru 10 vieti.
Ma intreb: “oare le voi simti lipsa?” neeee….cu siguranta NU!
Dar oare vor fi cumparatori? Cu siguranta, mai ales ca le dau ieftin! Sau mai bine sa le dau gratis?
Nu , nu , nu! Nu le dau gratis, mai bine le dau la un pret de nimic, si pe banii primiti imi voi cumpara un saculet de zimbete inocente de copil.
Zis si facut:
ANUNT: Vand lacrimi avand o perioada importanta de antichitate, foarte potrivite pentru o colectie! Format cristalin, mai sarate decat orice mare sau ocean existent pe planeta, se potrivesc oricaror forme de ochii!
Licitatia incepe de la 0.01 RON

Ce sunt oare?

Ascund in adancuri comori de valoare,
Te astept cu ochii tristi…
S-aduci prima ploaie
Tu esti epava, dar eu…?
Ce sunt oare?

Ascund in inalturi comori de valoare
Si precum un copil te astept…
S-aduci prima ninsoare
Tu esti fulgul de nea, dar eu…?
Ce sunt oare?

Ascund in aer comori de valoare,
Astept infrigurata…
S-aduci primul soare
Tu esti caldura, dar eu…?
Ce sunt oare?

Ascund in suflet comori de valoare,
In lacrimi te-astept…
S-aduci alinare,
Tu esti speranta, dar eu…?
Ce sunt oare?

Doar eu cu mine

M-am trezit din cauza unor strigate disperate ce veneau din interiorul meu! Sufletul parca simtea sfarsitul! M-am ridicat din pat si m-am apropiat de fereastra..o stea imi tragea timid cu ochiul iar luna imi soptea de la infinita departare ca e langa mine!Singuratatea si linistea imi erau alaturi ca intotdeauna, ele fiind defapt cele mai bune prietene ale mele. Mi-am aprins o tigara si incercam sa comunic cu fiecare fum care cauta drumul spre plamanii mei. "Ce viata!", am spus la un moment dat cu voce tare! Apoi intr-un spirit de gluma am continuat: "Ioana, ai 22 de ani, esti printre putinele persoane care in loc de un weeckend in munti te lupti sa mai faci cativa pasi singura, care atunci cand iasa din casa, in loc sa ii ceara tatei cheile de la masina, iti iei doar cheia de la interfonul propriului suflet (nu de alta dar daca pleci fara ea, nu e nimeni care sa mai poata sa-ti deschida usa)."Ce poate fi mai cool decat sa traiesti intr-o lume in care tu ii vezi pe toti, dar pe tine nimeni? din cand in cand mai trec pe langa tine persoane trecute de prima tinerete, a doua, a treia...si le mai auzi spunand printre oftaturi:"saraca de ea! bla bla bla".Stim cu totii ca cea mai des intrebare rostita pe Terra este: DE CE? Acum daca as insirui o lista de intrebari care sa inceapa sau sa se termine cu aceste doua cuvinte, probabil am primii cu totii un loc fruntas undeva in Guiness Book! Insa din intregul malgam de intrebari va adresez una si voua: DE CE?

Dorinte

Saruta-mi sufletul,

Atinge-mi buzele,

Intoarce timpul,

Revino-n bratele mele!

Oglindeste-te prin ochii mei,

Reda-mi tot ce vrei sa imi iei!

Ia-ma in brate, intinde-ma pe spate

Si spune-mi ca de-acum va fi numai noapte!

Iubeste-ma!

Ca sa traiesc.

Traieste!Pentru ca TE IUBESC!

In vizita!

Există oare tratament
pentru un suflet înjunghiat
ce sângerează abundent
din clipa-n care ai plecat?

Dar medic specialist
licenţiat în lacrimi,
să ştie pe de rost
versete despre patimi?

Noaptea mi-e pansament
iar liniştea dezinfectant,
ai venit în vizită
îmbrăcat elegant.
De vrei să afli cum mă simt
întreaba,dar in soaptă...
Să nu îl deranjezi
pe medicul de gardă

.Acesta e rezultatul
indiferenţei tale:
Cândva un trandafir
,astăzi rămas fără petale.

Cu toate acestea
continui să trăiesc,chiar dacă fericirea...
fără tine...
Nu ştiu s-o definesc!

Oare esti tu acea jumatate?

Oare eşti tu acea jumătate
ce îmbină durerea cu leacuri minune,
şi vindecă lacrimi incă neuscate
de pe obrazul inimii ce bate în mine?

Oare esti tu acel zîmbet apus
ce-mi întinde mîna să ies la liman,
şi distruge în sfîrsit întunericul pus
Intre tine, minunea, şi eu pămîntean?

Oare eşti tu acea lumină eternă
ce-mi arată din nou ce-nseamnă o zi,
şi ştie blestemul dintre soare şi lună
ce de veacuri întregi nu se pot întâlni?

Oare eşti tu?
să-ntrăznesc oare să mă-ncred în tine?
sau să aştept...cum am tot aşteptat
Să apară un altul..să mă mintă la fel?

Lacrima verii-dedicatie pt vara care a trecut!:)

Asfaltul îmi mângâie talpa
cu mîna lui fină de pămînt rece
,nisipu-mi dansează în palmă
şi nici nu observ dacă timpul mai trece!

Mă plimb printre gînduri,
si-mi ţin visul la piept,
m-aşez pe-o lacrimă şi stau...şi aştept!

Tăcerea din jur m-atinge pe umăr,
dorm valurile mării neîntoarse,
amintiri încep să număr,
le separ pe cele urîte de cele frumoase!

Aerul deodată începe să cânte,
anotimpul „atins” clipeşte din ochi,
privesc spre soare...şi observ că plînge,
iar lacrima verii cade peste noi!

De vorba cu noaptea!

Intuneric…frig, semne ca iarna e stabilita din nou in partea noastra a globului pamantesc. Eu? La fel de ganditoare si la fel de reticenta in privinta viitorului.
Promisiuni? Din fiecare colt in care imi indrept privirea, gandul sau vocea.
Fapte? Sunt acelea ca ziua este ziua..inca, si noaptea este noapte…tot inca. Acestea sunt fapte concrete…inca!
Recunosc ca inca pastrez undeva, cuibarit in cufarul din sufletul meu o cheie ruginita care ar trebuii sa deschida o usa spre noi orizonturi. Sunt dintr-o alta lume…eu nu locuiesc aici unde 1.000.000 de oameni au tot ce ar trebuii sa aiba defapt intreaga planeta! Partaj curat-murdar!
De ce au fost alesi ei? Pe ce criterii? In ce context? Trebuie sa ai o stea in frunte sau trebuie sa fi personaj principal de basm ca sa ai parte de faima, conturile bancare si vilele altora?
De ce nu se ia in considerare faptul ca tu vrei doar o “firmitura” din “cozonacul” altora? Cam multe intrebari nu?
O privesc in ochi pe noapte iar noaptea ma priveste cu compasiune si imi mangaie obrazul cu o adiere rece de vint! Ar vrea sa ma consoleze si imi atrage atentia cu cateva stele care parca danseaza sub ochii mei un vals vienez!
Si totusi revin repede la starea de dinainte si cu o noua intrebare pentru noapte: de ce se intimpla asta? …dar nici macar ea ..noaptea nu imi poate raspunde!
Nimeni nu poate raspunde…poate doar divinitatea imi sopteste la urechile sufletului sa mai resist, sa am rabdare si eu rezist . Rezist sperand, sau ma rog mintindu-ma ca maine va fi mai bine, dar totusi…
DACA MAINE NU MAI EXISTA MAINE????

O LUME SOMNAMBULA

…Atmosfera lipsita de viata ma inconjoara si ma strange precum o camasa de forta. Respir falsitate, ipocrizia sta nemiscata in fata mea. Privesc in ochii falei, habar nu are de cat de mult se inseala!
Mi-ar place ca doar eu sa cad intr-un somn adanc, in schimbul trezirii la realitate a planetei! Nimic nu mai e cum ar trebuii sa fie! Defapt ma intreb oare a fost vreodata?
Pe chipurile tinerilor nu mai citesti decat dorina arzatoare de a face bani , indiferent de repercursiuni iar pe chipurile batranilor nu citesti decat disperarea nelinistii si a neputintei!
De ce ne-am resemnat sa fim sclavii timpului? Ne taram pe coate pentru a fi in pas cu tehnologia, cu generatia PRO! Dar cum ramane cu fiecare suflet care este obligat sa suporte fantezii erotice , lacrimi in loc de un zambet si sloiuri de gheata in loc de caldura din partea a ceea ce unii considera “sufletul pereche”.
Mi-e scarba de minciunile unse cu cuvinte clonate din basme .
Ce rost are un “TE IUBESC” daca este mai apoi urmat de un “ TE-AM INSELAT, IARTA-MA!?”
Dar…eu mai sper in ziua cand afectiunea va fi pura iar cuvintele nu vor mai fi aruncate in vint…in ziua cand va conta din nou o imbratisare in clipele de singuratate!
Pina atunci….VOI! DORMITI IN CONTINUARE!

ULTIMA ZI DIN LUNA OCTOMBRIE!

M-am trezit odata cu ea pentru ai tine companie la cafeaua dinaintea plecarii ei la lucru.
Si acum, intrebarea ta, a celui ce citesti: “care ea?”. Cum care ea? MIMI! Hellooooo!
Dar la 05:55 am ramas singura si la un moment dat m-am intrebat: “in cat suntem azi?” , computerul din fata mea mi-a raspuns imediat in schimbul unei miscari scurte de mouse: 31 0ctombrie 2008.


…Si deja e iarna in sufletele acelora care au uitat sa rosteasca cuvinte fierbinti. Dar nu-i condamn…candva, poate gandeam ca ei. Chiar si acum mai port pe umeri rucsacul plin de cuvintele: DE CE?, dar la naiba! Raspunsurile nici pana azi nu le-am aflat. Aaaa…Stai asa! Mint! Liana m-a ajutat sa descopar inceputul de raspuns: “ PENTRU CA…!”
E totusi un progres nu?
Mda…Liana…un “copil” (in timpul liber)…un artist in sine! Si de ce nu o actrita de Hollywood fara scoala de teatru. Asta asa ca sa moara dusmanii!
Desi, la prima vedere n-ai zice ca e decat “a normal girl!, Well…She`s not!”
Cati dintre voi , cititorii acestui amarat de blog va cunoasteti interiorul? Sufletul? Ei bine, sufletul Lianei pot spune ca e o fortareata cu ziduri uriase de …CUVINTE!
( va-ti speriat? Ce credea-ti ca scriu?)
Mai sus am pronuntat, pardon, am scris cuvantul “actrita” si asta pentru talentul ei de a ascunde imagini din visele neimplinite sau dezamagiri concrete. Dincolo de asta…ZAMBESTE! (la faza asta avem o bila alba amandoua).
Ceva insa, ramane neschimbat:
E ULTIMA ZI DIN LUNA OCTOMBRIE!

FERICIRE

Cuvantul "fericire" este rostit in intreg universul de oameni, dar nici un savant sau om de stiinta nu a putut da o definitie adevaratei fericiri!Culorile ei au spectrul curcubeului dupa o ploaie scurta!Legendele inca vi spun ca exista un izvor nesecat al fericirii unde poposesc drumeti osteniti si insetati. Nectarul fericirii se bea din pahare de clestar, revarsandu-si caldura ademenitoare in tot trupul!Sunt un om nascut pentru fericire. Sunt un om nascut pentru fericirea altora! Fericirea mea e si a ta, e si a lui, e a tuturor celor care stiu sa rada catre soare!Mi-e dor de-o fericire coplesitoare care sa-mi deschida flori mari de bujori pe obraji-mi palizi!...

mi-e dor de tine...!

~omagiu adus mamei mele~

IN MEMORIA MAMEI MELE

Doamne ce frig imi era in suflet! Parca toata iarna se cuibarea in sufletul meu de copil care la 6 ani se simtea deja obosit si batran! Era Craciun iar vocea TA imi povestea de Mos Craciun si de Minunea Nasterii Mantuitorului! Te ascultam cu atentie si deja imi sopteam in gand dorinta pe care o vroiam implinita a doua zi dimineata! Nici nu stiu la ce parte a povestii am adormit. Insa ce era mai important se intamplase...se facuse zi! M-am dat jos din pat si am alergat de-abusilea pana la brad! Liniste...liniste si dezamagire! Ma ridicam in picioare incercand sa pasesc dar nu reuseam! Dupa cateva incercari esuate, aud vocea mamei care venea din dreptul usii:"de ce plangi mami?" ma intreaba ea! Am privit o clipa bradul in adevarata lui splendoare de culoare, aroma si lumini, apoi am raspuns:"ai spus ca Mos Craciun indeplineste dorintele copiilor! Eu vreau sa merg singura si nu pot!"Abia ani mai tarziu am realizat ce durere a simtit ea in acel moment! Insa cu lacrimi in ochii mi-a raspuns:"Iti promit ca daca intr-o zi il voi intalnii pe Mos Craciun il voi ruga sa iti indeplineasca dorinta pentru ca meriti!" Cateva luni mai tarziu mama murise! Au trecut 16 ani de atunci iar eu continui ca in fiecare an in Seara de Ajun sa imi pun aceasi dorinta, dar...pana acum nimic! Poate mama inca nu l-a intalnit pe Mos Craciun!

OGLINDA

Ce inseamna privitul in oglinda?Un mod haotic de a ne masca propria identitate?!Ce este defapt oglinda?O verisoara mai indepartata a a timpului?Am invatat sa folosim oglinda ca pe un camarad caresa ne minta frumos in momentele de cumpana.Pe langa camarad, oglinda e si un televizorla care urmarim tot felul de emisiuni interactivein direct, cu dezbateri despre noi.Oglinda: propria noastra revista de scandalunde paparazzi stau ascunsi in fiecare ciob de sticla, cu blitzurilepornite, asteptand o noua reflectare, un nou secret deslusit...Criteriu al dezordinii, cu schimbari continuesi parca mereu aceleasi, oglinda ramane insa cel mai longeviv "album foto", si cel mai de valoare obiect, din cufarul prafuit...unde fiecare pastram legaturadintre TRECUT si PREZENT!

Prin minte-mi alearga

Amintiri din trecut,

Am lacat la suflet

Cheia s-a pierdut!

Ratacesc fara voie

Prin paduri si vai,

In stropii de apa

Se vad ochii tai!

Albastrul din cer imi acopera fruntea,

Norii maraton alearga de zor

Sa prinda un loc mai aproape de soare

A carui raze spre mine cobor!

Mi-e teama de linistea ce ma -nconjoara

Singuratatea pe umar m-atinge,

Ma sufoca caldura ce vine de-afara

Si totusi in mine incepe a ninge!

Ma cheama durerea alaturi de ea

Sa plangem impreuna pina secam,

Amintirea se lupta sa-si aminteasca

Si ma roaga pe mine s-o iau...sa plecam!

LUMEA LA SFARSITUL LUI 2008

… Sunt inconjurata de ganduri si nimeni din jur nu ma observa , totusi zambesc!
Sunt deja obisnuita cu indiferenta, aroganta si nesimtirea unora, care, de cele mai multe ori atinge cote maxime, dar chiar si acelora incerc sa le gasesc o explicatie: “ poate vor sa doboare un nou record in Guiness Book!:)
In ziua de azi daca nu minti, inseli, furi sau omori nu esti primit in gasca numita SOCIETATE, poate doar la PERIFERIE iti poti gasii un loc stramt printer aurolacii care au cu ei tovarasi de nadejde: o punga fara gauri si un strop de perlandez HIGH QUALITY!
Chiar si vocabularul limbii romane sa transformat intr-o alimentara unde fiecare ofera celorlalti…de cele mai multe ori gratis…parti din propriul organism:):)
CONCLUZIE: Dictionarul a devenit o Banca Donatoare de Organe, care in loc sa ofere o sansa la viata , te inneaca IN A VERY BIG SHIT!
Generatia anilor ce au trecut, unde DISCIPLINA si un anume grad de bun simt erau DICTATOARE sa transformat in Generatia EMO…unde iesi in evidenta doar prin numarul de piercing-uri, parul vopsit in curcubeu si tatuaje in loc de imbracaminte!
( Probabil Adam si Eva se rascolesc in mormant de ciuda ca au murit inainte de a experimenta si ei aceste TENDINTE DE FASHION LOOCK DESIGN):):)
~ LA NAIBA-IN PUII MEI IN CE LUME TRAIM!?!~

Imaginar

… Imi raneam ochii cu apusul soarelui dorind pierzania lor, caci multa rautate au vazut. Prea mult sange scurs pe calendarele timpului, imprastiat in vanturi si inghitit de pamant. Pentru ce s-a murit inainte de vreme? Pentru ce s-a inabusit furia celor drepti cand nici cerul nu-i voia inapoi? Pentru ce s-au sacrificat stramosii tuturor? Intrebarile nu au raspuns, caci nimeni nu indrazneste sa scormoneasca sub cicatricea lasata cu limba de foc in carti de istorie. Soarele parca ma intelegea si isi incetinise mersul, facandu-mi pe plac arzandu-mi ochii pana in adancul sufletului, uscand rana purulenta din mine, infectata de atata doctrina, invataminte, educatii, morale si principii.Si noaptea s-a asternut molcom peste pamant precum cenusa vulcanica pe ramasitele carbonizate. Ale cui? Ale mele probabil… Am ars alaturi de sfinti defaimati si eretici, tortura mea imaginara ce din chin a devenit placere odioasa. Cine poate vedea suferinta printr-o privire goala, sau prin cuvinte aruncate nepasator? Putini. Cine poate condamna actiunea unei inimi ce sangereaza? Toti pot, toti o fac. Mai mult sau mai putin direct.Dupa intuneric, veni randul frigului sa-si faca simtita prezenta. Muscand din carne, trezind firea, ridicand priviri rugatoare catre cer. Dar acolo vedem doar stelele, si in ele oglindindu-se cat de mici suntem. Si stelele isi plang noaptea asupra noastra, de mila sufletului nostru mai intunecat si rece decat universul.Si am tot privit catre apus, inmarmurita si muta, stana de carne si sange, suflet si minte, si am tot privit ceea ce lasase soarele in ochii mei. Dar dimineata crunta a adus lumina rece si soarele mi-a rasarit in spate soptindu-mi ca viata e mai mult decat o privire in cer, si mai mult decat o noapte in frig.

Ai fost candva
Asa credeam,
Ca esti tu apa vie
Si ca, atunci in vremea aceea
Te daruiai cu totul mie!

A fost o vreme
Cand eraiViata... si cartea mea de capatai
Dar, pe parcurs ce te citeam
Simteam ca nu o sa ramai!
O fila azi, o fila maine
Apoi n-am vrut sa mai citesc.

Candva un zambet plin de taine
,Dar azi incertul e firesc.
Ai luat tot
Insa ai vrut ceva in plus,
Umil e sa privesti de jos,
Tu falnic insa erai sus.
Acum insa...Dupa atat-amar de timp
Recunosc eroic ca am uitat sa simt!
Mai simt doar nevoia
Decenta sa iti spun:
Am citit tot!ADIO!RAMAS BUN!

Salcamul vietii...

V-ati intrebat oare ce mai scrie azi in Cartea Cartilor? Oare ce mai aduce nou Inspiratia Divina astazi, acum! De ce oare am uitat ce inseamna SIMPLITATEA? Am uitat sa zambim, sa ne bucuram de un cer senin, sau de un curcubeu, de tabloul scump al naturii in care pictorul ne-a incadrat pe fiecare dintre noi!Ne-am facut din viata un cavou in care se pare ca multi am "adormit" inainte de vreme. Ne-am transformat in zombii care se pierd zilnic in trafic pentru a ajunge la timp la servici. In cutiile postale nu au mai stat demult scrisori sau carti postale, insa stau lejer facturile "fierbinti" ale lunii curente! Ce trist e ca a ajuns caldura fiecarui element al caloriferelor din case mai importanta decat caldura infinita din sufletele noastre! Am ajuns sa ne mintim, sa fugim dincolo de mari, tari doar cu gandul ca "vom traii mai bine!"Am uitat zilele din calendar din cauza ca suntem ocupati sa ne infundam zilnic in monotonie si atat..iar in putinul timp liber ne uitam la Reality Show-uri pentru a vedea cu ce se lauda altii, sau facem Ratting unor posturi de televiziune pentru ca adormim incercand sa aflam daca au aparut unii disparuti(care au ajuns vedete)! Nimeni nu mai cumpara flori, dar in schimb cumpara lemne pentru iarna viitoare!Ne amintim ca pana si Marin Preda l-a facut pe Moromete sa renunte la Salcam tot pentru biruri(ce coincidenta).Doamne,ce frumos era in copilarie,cand inocenta si setea de cunoastere erau singurele noastre preocupari,nu...?

MA MUT DIN LUMEA ASTA!

După o noapte în care nu am putut dormi, datorită vecinului ce-mi făcea, cu toţi waţii din dotare, dedicaţii „fără număr”, m-am hotărât: „Mă mut frate! Aşa nu se mai poate! Mă mut din lumea asta!Şi ce? Nu am destule motive s-o fac? Ohoo! Încă multe... am motive gârlă!Până să nu mă răzgândesc, iau telefonul şi sun! (ok, sun, sun, dar unde?) Aaa, gata, ştiu! La o agenţie de turism! Zis şi „format”!La capătul firului, un robot obosit:-„dacă vreţi să staţi la coadă până vă „bagă” cineva în seamă, apăsaţi tasta 1”,-„ dacă după 3 ore de stat cu receptorul în mână, nu v-aţi plictisit, vă rugăm să reveniţi”!Închid într-un final si deschid şifonierul, dar în el... doar umeraşe ce dormeau resemnate că nu vor avea niciodată ocazia să ţină pe braţe vreun articol Cătălin Botezatu, Irina Schrotter sau Armani (no way)!De la dulap, plec spre bucătărie... deschid frigiderul.... „stai aşa”!-„Nu mai am frigider... sau oare am avut?”În fine! Acum sunt mai hotărâtă ca oricând să mă mut!Plec la cea mai apropiată staţie de autobuz şi aştept...Aştept să mă urc în primul autobuz pe care va scrie: „spre altă lume”!

Închiriez locuinţă într-o altă lume,
Nu vreau finisări, cablu sau internet.
Plătesc şi avans... oricât.
Pentru un trai decent!

Fi tu pasii mei

Este frumos chiar şi atunci când păşeşti doar în vise,
şi chiar şi atunci când dansezi doar dormind.
Mai greu e să speri la minuni nepermise
De cînd m-am născut mă mişc... nepăşind!

Păşesc!...adevărat! dacă mă ţi de mână,
şi zâmbesc cu condiţia, de a zâmbi şi tu
Oare mi-ai dărui, o viaţă împreună,
şi mi-ai ierta păcatul...că merg cu sufletu`?

Hai să facem altfel: fi tu paşii mei!
şi fi tu persoana ce mă plimbă în lume,
fi fericit pentru că...
în sfârşit...
Păşesc şi eu prin tine!

Un mesaj pentru toate persoanele cu handicap fizic:

„nu contează cum mergi...atâta timp cât ai curajul să mergi mai departe!”